Acum doua luni lectura preferata a tinerelor studente in autobuz era constituita din cursurile de mate, fizica sau informatica. Deh, sesiunea…

Acum ca e vacanta, lectura preferata e alcatuita din cartile despre Dumnezeu. Aseara de exemplu o fata citea o carticica de buzunar foarte frumos ilustrata in care scria ceva gen:

“God wants you to be angry because…”

“God wants you to be greedy because…”

Astazi o alta fata citea un roman scris de unul pe nume Max ( Lucado? ) numit “Just like Jesus” in care “God” aparea scris de vreo 20-30 de ori pe pagina.

Nici pomeneala de beletristica in manutele lor. Pe holurile facultatii studente te opresc din drum uneori: “Uite, in seara asta avem un seminar intitulat “Lumina Domnului” despre crestinism, e foarte interesant; o sa avem si cantece dupa, nu vrei sa vii?”

In drumul meu spre facultate trec pe langa o biserica catolica, una metodista (care are biserica, scoala generala si liceu) si pe langa “Salvation Army” (ok, nu e cult religios, dar cladirea lor arata exact ca Arca lui Noe ca arhitectura, o corabie alba in toata puterea, cu tot cu o cruce mare si iluminata albastrui noaptea; nu, nu glumesc).

Pe prietena mea chineza incerceau sa o coopteze niste noi amici singaporezi de-ai ei la o biserica baptista care isi tinea “slujbele” intr-un hangar inchiriat de la aeroport, cu o cruce mare atarnata de tavan; aveau concerte rock, dansuri, pliante, carticele; marketingul la el acasa, ce sa mai.

Acesti baptisti se organizeaza in “celule” de surori (“cell group sisters”) sau de frati, fiecare celula condusa de un lider de varsta lor si un “parinte” care e om de varsta mijlocie sau mai rau. Relatiile sentimentale se desfasoara sub stricta supraveghere a acestor “parinti”, le spui ca esti interesat/interesata de o fata/un baiat din alta celula, ei discuta intre ei si hotarasc daca va potriviti si apoi curtarea poate sa inceapa. Ca sa nu mai zicem ca nu are rost sa incepi o relatie daca ea nu are ca scop final casatoria. Daca vrei sa devii “crestin” (intre ghilimele fie zis; adica sa faci baie in lac sa fii botezat, trebuie sa locuiesti la biserica lor 4 zile in care esti supus unor ritualuri secrete ;) ).

Aparent contradictoriu cu acest comportament, toata lumea e foarte amabila, primesti sms-uri de la cate cinci persoane o data la fiecare 2-3 zile despre un eveniment organizat de biserica si daca nu raspunzi la toate sms-urile ca nu poti veni, primesti dupa eveniment sms ca “de ce nu ai putut sa vii?” si ca ai fost asteptat/asteptata. Orice atacuri la adresa “calitatii” practicilor lor este foarte amabil “explicata” prin a vorbi de Domnul si cat de bun e el cu toata lumea (adica a divaga total de la subiect). Au multa rabdare si ingaduinta cu tine intotdeauna. Cand esti vizitat de ei primesti cadouri…

Si saracii tineri veniti aici de departe, fara prieteni, fara a vedea vreun motiv evident pentru cat de frumos se poarta toti cu ei, sunt atrasi incet incet in acest cerc al spalarii pe creier si inocularii prin religie pana cand ajung supusi credinciosi (nu ai lui Dumnezeu, ci ai “parintelui”). Si apoi, de ajunge macar unul din ei bogat peste multi ani, nu isi va uita semenii si ii va ajuta material intotdeauna, logic. Fie si de nu, fiecare nou sclav om e o forta foarte importanta, il poti pune sa iti imprasite “cuvantul” si altora, sa munceasca de dragul religiei, etc.

Poate singura parte “buna” in toata afacerea asta e ca sunt atat de multe start-up-uri (secte locale care isi atrag oameni) incat nici una nu va ajunge atat de puternica incat sa faca si altceva mai “rau” decat spalaturi de creier cui poate. E o economie religioasa de piata ca sa zic asa.

Pe mine unul m-au oripilat astfel de practici, mai ales ca cica ele ar fi in numele Domnului si al bunatatii si al dragostei. You be the judge.