Un mic currency check: 2 S$ (Singapore Dollars) = 1 Euro
Cateva precizari inainte: in Singapore nu exista ajutor social. E o tara fara ajutor de somaj, fara ajutor medical, fara pensii, fara nimic. Cu alte cuvinte, daca nu ai o slujba, poti muri efectiv de foame pe aici. Pe de alta parte, Singapore are cel mai mic somaj din lume, undeva in jur de 1%, ceea ce e o realizare uimitoare.
De la unii si altii, am aflat ca situatia nu e chiar asa de neagra. Daca esti fara slujba mai mult de 30 de zile, cumva ei isi dau seama ca esti somer (nu platesti anumite taxe probabil), primesti frumusel un telefon unde ti se spune ceva de genu: “Am observat ca nu aveti o slujba. Cam ce v-ar interesa? Ce calificari aveti?” si in cateva minute ai un nou job. Amazing! Desigur, asta e doar pentru cetatenii singaporezi. Strainii nu se bucura de prea multe drepturi pe aici.
Legat de problema pensiilor, lumea aici munceste pana moare. Cel putin asta e impresia mea pana acum. Exista aceste “terase” numite Food Courts care sunt multe si dese in tot Singapore-ul. Acolo exista “standuri” cu mancare “western” (e ceva mai rau ca un fast-food ordinar de la noi, cartofi prajiti cu pui prajit in ou si mult ulei), chinezeasca, indiana, thailandeza, indoneziana, etc, foarte ieftina si cu un gust nu prea placut pentru cineva venit din Europa, unde lucreaza tot felul de oameni, printre care si mosnegi ce par trecuti de 70 de ani. Presupun ca acolo sunt asimilati toti oamenii trecuti de varsta pensionarii ca sa castige si ei ceva bani din care sa-si traiasca cat le-a mai ramas din viata. Desigur, vin si bancile cu un cont special unde lumea pune toate economiile pe care le are fiecare, din care vor trai apoi cand ies la pensie sau din care vor plati scolarizarea copiilor. Din cate stiu, daca vrei liceu sau facultate aici, platesti totul din buzunar.
Si acum, finally, preturi:
Bursa mea de internship este de 1500 S$, cota la chirie ma costa 550 S$, transportul in comun dus-intors facultate x 30 de zile undeva pe la 120 S$, masa pe la cantina/mac plus suc, fructe undeva la 15 S$/zi, adica 450 S$ pe luna, cota la utilitati in jur de 50 S$, deci mai raman in jur de 300 S$ pentru cumparaturi. PSP pare o jucarie tentanta de-as fi fost mai tanar 
- electronicele sunt cam cu 7-9% mai ieftine ca in Europa, salariile sunt insa mai mari, deci toata lumea are PSP-uri (costa 320 S$ unul)
- o mancare la food court: aprox 4 S$ cu tot cu un suc
- o mancare la McDonald’s, KFC: aprox 7 S$ un meniu
- o mancare la restaurant: 18-30 S$
- un deodorant 7 S$
- un detergent 11 S$
- niste pantaloni scurti 17-46 S$, am vazut tricouri la oferta cu 10-15 S$
- un drum la coafor 100-150 S$
- un autoturism de clasa medie intre 60.000 S$ – 100.000 S$
- un canon 40d 2200 S$
- un drum cu taxiul 2.5-3.2 S$ taxa pornire si apoi un pret infim per kilometru (undeva la 0.7 S$ / km cred)
All in all preturi decente.
martie 14, 2009 at 12:17 am
Salut,
Am citit comentariul tau. Pot spune ca sunt un pic confuz (scuza-mi cacofonia). Vizavi de preturi…am auzit opinii din cele mai variate (pe unele bloguri scrie ca tarifele la electronice si haine sunt infime) iar tu precizezi ca ele sunt cu maxim 10% mai mici decat in Europa.
Spune-mi spre pilda, cat costa un iphone sau un laptop (bunicel) si mai zi-mi daca exista si posibilitatea achizitionarii acestor produse si din alte locuri dekat marile magazine)
Mc frumos!
O zi buna,
Radu
martie 14, 2009 at 8:30 am
Un laptop in Singapore are acelasi pret cu un laptop din franta sau germania si ceva mai ieftin cu unul din romania. Cat costa cine mai stie… Am facut la un moment dat un calcul, un laptop era 40 milioane aici si vreo 35 venea acolo. Daca adaugi si pretul biletului de avion… Acelasi laptop in SUA era 30 de milioane de exemplu comparativ. Telefoanele modele vechi sunt mai ieftine, la fel jocurile pe calculator sau pe consola, iPhone nu se vindea pe vremea cand eram in Singapore si nu am reusit sa-l gasesc nici pe alte cai. Un router wireless costa la fel de mult acolo ca si in Romania, si era ASUS, brand asiatic. Sper ca iti e de folos.