De pe mapamond

De la unii si altii auzite, opinii personale, luati totul cu un pic de sare si piper…

Exista parcuri in China unde chiar si astazi, parinti din familii diferite se intalnesc pentru prima data, fac schimb de fotografii cu fiii/fiicele lor si bat palma pentru cununie. Copiii sunt prea ocupati cu munca sa isi caute singuri sot/sotie.

Am aflat recent de ce in ziua nuntii rochia miresei chineze este rosie. Nu, nu e din cauza ca e o culoare frumoasa, ci pentru ca ea transmite un mesaj: “Tonight I will bleed!”. In istoria Chinei, daca nevasta nu sangera in noaptea nuntii, sotul considera ca nu e virgina si ca atare l-a dezonorat (stiti onoarea, lucru foarte sfant in China) si era aruncata in strada si isi pierdea toate drepturile. Practic viata ei se termina. Din pacate, acest lucru e inca destul de adevarat si astazi.

Am aflat de cazul unei fete de 14 ani: avea un prieten stabil si din nestiinta si lipsa de educatie sexuala in scoala, a ramas insarcinata. In China comunista a zilelor de azi, in fiecare an se face un examen medical national prin care tuturor elevilor/studentilor le este verificata starea de sanatate. Imi aminteste de seringile acelea din metal cu care eram intepati anual la gradinita in perioada comunista… Ei bine, un doctor a descoperit ca fata era insarcinata. A urmat un scandal monstru la nivel national. Concluzia trista a acestui scandal e ca fata a fost data afara din scoala pe viata, a fost negata de propria-i familie si acum nu se mai stie nimic de ea. Viata ei e terminata. Asta se intampla in secolul XXI intr-o tara cu pretentii.

O fata de origine chineza este foarte atenta si precauta cand cunoaste un barbat. Pana sa ii poti cere un “date” trebuie sa interactionezi mult cu ea intr-un cerc de prieteni comun, sa ajungeti sa va cunoasteti extrem de bine. O colega chineza mi-a spus chiar ca, in China, este considerata o ofensa la adresa fetei sa o inviti in oras cand de-abia v-ati cunoscut. Timpul mediu intre momentul in care cunosti o fata si primul sarut e in jur de 4 luni.

Pe de alta parte, tipii chinezi par foarte reci si neinteresati de frumusetile orientale ce ii inconjoara in haine sumare de vara. Am vazut intr-o zi in autobuz o fata foarte frumoasa si foarte elegant imbracata ce isi privea plina de dor si pasiune prietenul ei care era asezat langa ea. Ceva de genul ochii ei erau la 5 cm de fata lui, buzele intredeschise si privirea ei atintita asupra buzelor lui. Iar tipul privea in jos, aplecat in fata, vadit plictisit de prezenta imbietoare de langa el. Tot drumul pana au coborat, ea l-a privit cu dor si el nici macar nu a intors capul spre ea, parand adanc infipt in ganduri mai interesante. Pfff…. Si pare sa fie ceva general: in mai toate cuplurile de chinezi pe care le-am vazut fata e cea fericita si care vorbeste tot timpul si interactioneaza si tipul e cel serios si rece care mai mult tace si nu o baga in seama. Saracele…

Chinezilor nu le place vorba, vad munca drept singurul scop in viata, nu inteleg rolul de a merge intr-un parc doar sa stai pe o banca si sa discuti despre orice. Cand merg undeva, e o excursie, trebuie sa faca poze la tot, stau pe banci doua minute doar daca au obosit, apoi iar la drum.

In incheiere, putin despre fizic: singura diferenta notabila fata de europeni este forma capului. De la gat in jos corpul lor este identic si la fel. Ori au o dieta mai buna, ori un metabolism mai bun, pentru ca mai toti sunt super slabi. Iar tenul este la fel de neted ca al unui copil mic. O chinezoaica de 20 si una de 30 de ani arata aproape identic!!! Piele super fina, atingere de “casmir”

Cam atat…

De Paste am fost la un gratar organizat de un cuplu de romani aflat aici la PhD. Vreo 15 oameni, vreo 9 romani, atmosfera foarte placuta. La un moment dat am ajuns la subiectul din titlu in discutia cu o fata filipineza, stabilita in Singapore de cativa ani. Nici ea, nici unul din tipii care erau prezenti la discutie nu mi-au impartasit parerea mea ca o femeie ar trebui sa stie sa gateasca.

Call me old-fashioned, dar de ma voi insura vreodata, nevasta aleasa va sti sa gateasca. As putea aduce argumente simpliste gen “Dragostea trece prin stomac”. As putea da vina pe obisnuinta: Mama mea gateste cele mai gustoase mancaruri, face cele mai gustoase prajituri. Bunica face cei mai buni cozonaci si cele mai bune gogosi din lume. Am fost mult timp impreuna cu o fata care printre nenumarate aptitudini care nu va privesc , gatea si cele mai fenomenale, gustoase si sanatoase mancaruri din lume.

E imposibil ca dupa ce ai fost obisnuit atatia ani cu un anumit standard de viata sa JURI “printre altele” si ca vei fi fericit tot restul vietii sa mananci doar “Pizza Hut”, KFC sau McDonald’s, impreuna cu ocazionala iesire la un restaurant scump, unde esti servit cu mancaruri cu nume ciudate si gusturi si mai ciudate. Casatoria e full-package, ori esti fericit cu toate cele ce le inglobeaza, ori mai bine stai in banca ta.

Well, se pare ca pentru o fata care te iubeste, sa ii ceri sa iti si gateasca e mult prea mult. Sau poate ma insel. Stiu ca rolurile intr-o familie nu mai sunt atat de bine definite ca in trecut, uneori femeia munceste mult mai mult decat barbatul, unii barbati invata sa gateasca ca sa aiba nevasta ceva cald sa manance seara cand vine de la serviciu, altii se transforma in mamica si aleg sa creasca copilul cat timp ea munceste. Si poate sunt si fericiti sa faca asta.

Ceva insa nu imi miroase a bine, fie doar si pentru educatia pe care saracul copil o primeste si dezvoltarea lui psihica si fizica cand va fi om mare. Unde mananca un copil intr-o familie in care nevasta nu stie sa gateasca? Mi se face pielea de gaina cand vad un copilas de cinci anisori cu mama de manuta la McDonald’s mancand un hamburger sau in autobuz cu pufuletii sau ciocolata in gura. Nu numai ca va avea tot felul de probleme de sanatate, va fi gras si automat izolat de restul copiilor de varsta lui, dar fara dragostea mamei (ea munceste, tatal il creste) cum va sti el sa iubeasca o fata, sa fie tandru cu ea si sa o respecte? Cum va trata el oare femeile din viata lui?

Si totul de la simplul fapt ca femeile nu mai vor sa invete sa gateasca…

Un mic currency check: 2 S$ (Singapore Dollars) = 1 Euro

Cateva precizari inainte: in Singapore nu exista ajutor social. E o tara fara ajutor de somaj, fara ajutor medical, fara pensii, fara nimic. Cu alte cuvinte, daca nu ai o slujba, poti muri efectiv de foame pe aici. Pe de alta parte, Singapore are cel mai mic somaj din lume, undeva in jur de 1%, ceea ce e o realizare uimitoare.

De la unii si altii, am aflat ca situatia nu e chiar asa de neagra. Daca esti fara slujba mai mult de 30 de zile, cumva ei isi dau seama ca esti somer (nu platesti anumite taxe probabil), primesti frumusel un telefon unde ti se spune ceva de genu: “Am observat ca nu aveti o slujba. Cam ce v-ar interesa? Ce calificari aveti?” si in cateva minute ai un nou job. Amazing! Desigur, asta e doar pentru cetatenii singaporezi. Strainii nu se bucura de prea multe drepturi pe aici.

Legat de problema pensiilor, lumea aici munceste pana moare. Cel putin asta e impresia mea pana acum. Exista aceste “terase” numite Food Courts care sunt multe si dese in tot Singapore-ul. Acolo exista “standuri” cu mancare “western” (e ceva mai rau ca un fast-food ordinar de la noi, cartofi prajiti cu pui prajit in ou si mult ulei), chinezeasca, indiana, thailandeza, indoneziana, etc, foarte ieftina si cu un gust nu prea placut pentru cineva venit din Europa, unde lucreaza tot felul de oameni, printre care si mosnegi ce par trecuti de 70 de ani. Presupun ca acolo sunt asimilati toti oamenii trecuti de varsta pensionarii ca sa castige si ei ceva bani din care sa-si traiasca cat le-a mai ramas din viata. Desigur, vin si bancile cu un cont special unde lumea pune toate economiile pe care le are fiecare, din care vor trai apoi cand ies la pensie sau din care vor plati scolarizarea copiilor. Din cate stiu, daca vrei liceu sau facultate aici, platesti totul din buzunar.

Si acum, finally, preturi:

Bursa mea de internship este de 1500 S$, cota la chirie ma costa 550 S$, transportul in comun dus-intors facultate x 30 de zile undeva pe la 120 S$, masa pe la cantina/mac plus suc, fructe undeva la 15 S$/zi, adica 450 S$ pe luna, cota la utilitati in jur de 50 S$, deci mai raman in jur de 300 S$ pentru cumparaturi. PSP pare o jucarie tentanta de-as fi fost mai tanar

- electronicele sunt cam cu 7-9% mai ieftine ca in Europa, salariile sunt insa mai mari, deci toata lumea are PSP-uri (costa 320 S$ unul)

- o mancare la food court: aprox 4 S$ cu tot cu un suc

- o mancare la McDonald’s, KFC: aprox 7 S$ un meniu

- o mancare la restaurant: 18-30 S$

- un deodorant 7 S$

- un detergent 11 S$

- niste pantaloni scurti 17-46 S$, am vazut tricouri la oferta cu 10-15 S$

- un drum la coafor 100-150 S$

- un autoturism de clasa medie intre 60.000 S$ – 100.000 S$

- un canon 40d 2200 S$

- un drum cu taxiul 2.5-3.2 S$ taxa pornire si apoi un pret infim per kilometru (undeva la 0.7 S$ / km cred)

All in all preturi decente.