Singapore si religia

Acum doua luni lectura preferata a tinerelor studente in autobuz era constituita din cursurile de mate, fizica sau informatica. Deh, sesiunea…

Acum ca e vacanta, lectura preferata e alcatuita din cartile despre Dumnezeu. Aseara de exemplu o fata citea o carticica de buzunar foarte frumos ilustrata in care scria ceva gen:

“God wants you to be angry because…”

“God wants you to be greedy because…”

Astazi o alta fata citea un roman scris de unul pe nume Max ( Lucado? ) numit “Just like Jesus” in care “God” aparea scris de vreo 20-30 de ori pe pagina.

Nici pomeneala de beletristica in manutele lor. Pe holurile facultatii studente te opresc din drum uneori: “Uite, in seara asta avem un seminar intitulat “Lumina Domnului” despre crestinism, e foarte interesant; o sa avem si cantece dupa, nu vrei sa vii?”

In drumul meu spre facultate trec pe langa o biserica catolica, una metodista (care are biserica, scoala generala si liceu) si pe langa “Salvation Army” (ok, nu e cult religios, dar cladirea lor arata exact ca Arca lui Noe ca arhitectura, o corabie alba in toata puterea, cu tot cu o cruce mare si iluminata albastrui noaptea; nu, nu glumesc).

Pe prietena mea chineza incerceau sa o coopteze niste noi amici singaporezi de-ai ei la o biserica baptista care isi tinea “slujbele” intr-un hangar inchiriat de la aeroport, cu o cruce mare atarnata de tavan; aveau concerte rock, dansuri, pliante, carticele; marketingul la el acasa, ce sa mai.

Acesti baptisti se organizeaza in “celule” de surori (”cell group sisters”) sau de frati, fiecare celula condusa de un lider de varsta lor si un “parinte” care e om de varsta mijlocie sau mai rau. Relatiile sentimentale se desfasoara sub stricta supraveghere a acestor “parinti”, le spui ca esti interesat/interesata de o fata/un baiat din alta celula, ei discuta intre ei si hotarasc daca va potriviti si apoi curtarea poate sa inceapa. Ca sa nu mai zicem ca nu are rost sa incepi o relatie daca ea nu are ca scop final casatoria. Daca vrei sa devii “crestin” (intre ghilimele fie zis; adica sa faci baie in lac sa fii botezat, trebuie sa locuiesti la biserica lor 4 zile in care esti supus unor ritualuri secrete ).

Aparent contradictoriu cu acest comportament, toata lumea e foarte amabila, primesti sms-uri de la cate cinci persoane o data la fiecare 2-3 zile despre un eveniment organizat de biserica si daca nu raspunzi la toate sms-urile ca nu poti veni, primesti dupa eveniment sms ca “de ce nu ai putut sa vii?” si ca ai fost asteptat/asteptata. Orice atacuri la adresa “calitatii” practicilor lor este foarte amabil “explicata” prin a vorbi de Domnul si cat de bun e el cu toata lumea (adica a divaga total de la subiect). Au multa rabdare si ingaduinta cu tine intotdeauna. Cand esti vizitat de ei primesti cadouri…

Si saracii tineri veniti aici de departe, fara prieteni, fara a vedea vreun motiv evident pentru cat de frumos se poarta toti cu ei, sunt atrasi incet incet in acest cerc al spalarii pe creier si inocularii prin religie pana cand ajung supusi credinciosi (nu ai lui Dumnezeu, ci ai “parintelui”). Si apoi, de ajunge macar unul din ei bogat peste multi ani, nu isi va uita semenii si ii va ajuta material intotdeauna, logic. Fie si de nu, fiecare nou sclav om e o forta foarte importanta, il poti pune sa iti imprasite “cuvantul” si altora, sa munceasca de dragul religiei, etc.

Poate singura parte “buna” in toata afacerea asta e ca sunt atat de multe start-up-uri (secte locale care isi atrag oameni) incat nici una nu va ajunge atat de puternica incat sa faca si altceva mai “rau” decat spalaturi de creier cui poate. E o economie religioasa de piata ca sa zic asa.

Pe mine unul m-au oripilat astfel de practici, mai ales ca cica ele ar fi in numele Domnului si al bunatatii si al dragostei. You be the judge.

 

Despre Chinezi

De la unii si altii auzite, opinii personale, luati totul cu un pic de sare si piper…

Exista parcuri in China unde chiar si astazi, parinti din familii diferite se intalnesc pentru prima data, fac schimb de fotografii cu fiii/fiicele lor si bat palma pentru cununie. Copiii sunt prea ocupati cu munca sa isi caute singuri sot/sotie.

Am aflat recent de ce in ziua nuntii rochia miresei chineze este rosie. Nu, nu e din cauza ca e o culoare frumoasa, ci pentru ca ea transmite un mesaj: “Tonight I will bleed!”. In istoria Chinei, daca nevasta nu sangera in noaptea nuntii, sotul considera ca nu e virgina si ca atare l-a dezonorat (stiti onoarea, lucru foarte sfant in China) si era aruncata in strada si isi pierdea toate drepturile. Practic viata ei se termina. Din pacate, acest lucru e inca destul de adevarat si astazi.

Am aflat de cazul unei fete de 14 ani: avea un prieten stabil si din nestiinta si lipsa de educatie sexuala in scoala, a ramas insarcinata. In China comunista a zilelor de azi, in fiecare an se face un examen medical national prin care tuturor elevilor/studentilor le este verificata starea de sanatate. Imi aminteste de seringile acelea din metal cu care eram intepati anual la gradinita in perioada comunista… Ei bine, un doctor a descoperit ca fata era insarcinata. A urmat un scandal monstru la nivel national. Concluzia trista a acestui scandal e ca fata a fost data afara din scoala pe viata, a fost negata de propria-i familie si acum nu se mai stie nimic de ea. Viata ei e terminata. Asta se intampla in secolul XXI intr-o tara cu pretentii.

O fata de origine chineza este foarte atenta si precauta cand cunoaste un barbat. Pana sa ii poti cere un “date” trebuie sa interactionezi mult cu ea intr-un cerc de prieteni comun, sa ajungeti sa va cunoasteti extrem de bine. O colega chineza mi-a spus chiar ca, in China, este considerata o ofensa la adresa fetei sa o inviti in oras cand de-abia v-ati cunoscut. Timpul mediu intre momentul in care cunosti o fata si primul sarut e in jur de 4 luni.

Pe de alta parte, tipii chinezi par foarte reci si neinteresati de frumusetile orientale ce ii inconjoara in haine sumare de vara. Am vazut intr-o zi in autobuz o fata foarte frumoasa si foarte elegant imbracata ce isi privea plina de dor si pasiune prietenul ei care era asezat langa ea. Ceva de genul ochii ei erau la 5 cm de fata lui, buzele intredeschise si privirea ei atintita asupra buzelor lui. Iar tipul privea in jos, aplecat in fata, vadit plictisit de prezenta imbietoare de langa el. Tot drumul pana au coborat, ea l-a privit cu dor si el nici macar nu a intors capul spre ea, parand adanc infipt in ganduri mai interesante. Pfff…. Si pare sa fie ceva general: in mai toate cuplurile de chinezi pe care le-am vazut fata e cea fericita si care vorbeste tot timpul si interactioneaza si tipul e cel serios si rece care mai mult tace si nu o baga in seama. Saracele…

Chinezilor nu le place vorba, vad munca drept singurul scop in viata, nu inteleg rolul de a merge intr-un parc doar sa stai pe o banca si sa discuti despre orice. Cand merg undeva, e o excursie, trebuie sa faca poze la tot, stau pe banci doua minute doar daca au obosit, apoi iar la drum.

In incheiere, putin despre fizic: singura diferenta notabila fata de europeni este forma capului. De la gat in jos corpul lor este identic si la fel. Ori au o dieta mai buna, ori un metabolism mai bun, pentru ca mai toti sunt super slabi. Iar tenul este la fel de neted ca al unui copil mic. O chinezoaica de 20 si una de 30 de ani arata aproape identic!!! Piele super fina, atingere de “casmir”

Cam atat…

 

Femeia si Gatitul

De Paste am fost la un gratar organizat de un cuplu de romani aflat aici la PhD. Vreo 15 oameni, vreo 9 romani, atmosfera foarte placuta. La un moment dat am ajuns la subiectul din titlu in discutia cu o fata filipineza, stabilita in Singapore de cativa ani. Nici ea, nici unul din tipii care erau prezenti la discutie nu mi-au impartasit parerea mea ca o femeie ar trebui sa stie sa gateasca.

Call me old-fashioned, dar de ma voi insura vreodata, nevasta aleasa va sti sa gateasca. As putea aduce argumente simpliste gen “Dragostea trece prin stomac”. As putea da vina pe obisnuinta: Mama mea gateste cele mai gustoase mancaruri, face cele mai gustoase prajituri. Bunica face cei mai buni cozonaci si cele mai bune gogosi din lume. Am fost mult timp impreuna cu o fata care printre nenumarate aptitudini care nu va privesc , gatea si cele mai fenomenale, gustoase si sanatoase mancaruri din lume.

E imposibil ca dupa ce ai fost obisnuit atatia ani cu un anumit standard de viata sa JURI “printre altele” si ca vei fi fericit tot restul vietii sa mananci doar “Pizza Hut”, KFC sau McDonald’s, impreuna cu ocazionala iesire la un restaurant scump, unde esti servit cu mancaruri cu nume ciudate si gusturi si mai ciudate. Casatoria e full-package, ori esti fericit cu toate cele ce le inglobeaza, ori mai bine stai in banca ta.

Well, se pare ca pentru o fata care te iubeste, sa ii ceri sa iti si gateasca e mult prea mult. Sau poate ma insel. Stiu ca rolurile intr-o familie nu mai sunt atat de bine definite ca in trecut, uneori femeia munceste mult mai mult decat barbatul, unii barbati invata sa gateasca ca sa aiba nevasta ceva cald sa manance seara cand vine de la serviciu, altii se transforma in mamica si aleg sa creasca copilul cat timp ea munceste. Si poate sunt si fericiti sa faca asta.

Ceva insa nu imi miroase a bine, fie doar si pentru educatia pe care saracul copil o primeste si dezvoltarea lui psihica si fizica cand va fi om mare. Unde mananca un copil intr-o familie in care nevasta nu stie sa gateasca? Mi se face pielea de gaina cand vad un copilas de cinci anisori cu mama de manuta la McDonald’s mancand un hamburger sau in autobuz cu pufuletii sau ciocolata in gura. Nu numai ca va avea tot felul de probleme de sanatate, va fi gras si automat izolat de restul copiilor de varsta lui, dar fara dragostea mamei (ea munceste, tatal il creste) cum va sti el sa iubeasca o fata, sa fie tandru cu ea si sa o respecte? Cum va trata el oare femeile din viata lui?

Si totul de la simplul fapt ca femeile nu mai vor sa invete sa gateasca…

 

“Pretul vietii” in Singapore

Un mic currency check: 2 S$ (Singapore Dollars) = 1 Euro

Cateva precizari inainte: in Singapore nu exista ajutor social. E o tara fara ajutor de somaj, fara ajutor medical, fara pensii, fara nimic. Cu alte cuvinte, daca nu ai o slujba, poti muri efectiv de foame pe aici. Pe de alta parte, Singapore are cel mai mic somaj din lume, undeva in jur de 1%, ceea ce e o realizare uimitoare.

De la unii si altii, am aflat ca situatia nu e chiar asa de neagra. Daca esti fara slujba mai mult de 30 de zile, cumva ei isi dau seama ca esti somer (nu platesti anumite taxe probabil), primesti frumusel un telefon unde ti se spune ceva de genu: “Am observat ca nu aveti o slujba. Cam ce v-ar interesa? Ce calificari aveti?” si in cateva minute ai un nou job. Amazing! Desigur, asta e doar pentru cetatenii singaporezi. Strainii nu se bucura de prea multe drepturi pe aici.

Legat de problema pensiilor, lumea aici munceste pana moare. Cel putin asta e impresia mea pana acum. Exista aceste “terase” numite Food Courts care sunt multe si dese in tot Singapore-ul. Acolo exista “standuri” cu mancare “western” (e ceva mai rau ca un fast-food ordinar de la noi, cartofi prajiti cu pui prajit in ou si mult ulei), chinezeasca, indiana, thailandeza, indoneziana, etc, foarte ieftina si cu un gust nu prea placut pentru cineva venit din Europa, unde lucreaza tot felul de oameni, printre care si mosnegi ce par trecuti de 70 de ani. Presupun ca acolo sunt asimilati toti oamenii trecuti de varsta pensionarii ca sa castige si ei ceva bani din care sa-si traiasca cat le-a mai ramas din viata. Desigur, vin si bancile cu un cont special unde lumea pune toate economiile pe care le are fiecare, din care vor trai apoi cand ies la pensie sau din care vor plati scolarizarea copiilor. Din cate stiu, daca vrei liceu sau facultate aici, platesti totul din buzunar.

Si acum, finally, preturi:

Bursa mea de internship este de 1500 S$, cota la chirie ma costa 550 S$, transportul in comun dus-intors facultate x 30 de zile undeva pe la 120 S$, masa pe la cantina/mac plus suc, fructe undeva la 15 S$/zi, adica 450 S$ pe luna, cota la utilitati in jur de 50 S$, deci mai raman in jur de 300 S$ pentru cumparaturi. PSP pare o jucarie tentanta de-as fi fost mai tanar

- electronicele sunt cam cu 7-9% mai ieftine ca in Europa, salariile sunt insa mai mari, deci toata lumea are PSP-uri (costa 320 S$ unul)

- o mancare la food court: aprox 4 S$ cu tot cu un suc

- o mancare la McDonald’s, KFC: aprox 7 S$ un meniu

- o mancare la restaurant: 18-30 S$

- un deodorant 7 S$

- un detergent 11 S$

- niste pantaloni scurti 17-46 S$, am vazut tricouri la oferta cu 10-15 S$

- un drum la coafor 100-150 S$

- un autoturism de clasa medie intre 60.000 S$ - 100.000 S$

- un canon 40d 2200 S$

- un drum cu taxiul 2.5-3.2 S$ taxa pornire si apoi un pret infim per kilometru (undeva la 0.7 S$ / km cred)

All in all preturi decente.

 

La frizer

Dupa o lunga pauza…

In Singapore lucrurile ce tin de “fashion” sunt scumpe. Punct. In umilul meu Mall de cartier exista aproximativ 5 (cinci) saloane de infrumusetare: masaj, pedichiura, manichiura, coafor, etc. Preturile incep de la 50 de Euro in sus pentru orice.

O tunsoare ordinare e ceva mai ieftina, preturile incep de la 15 Euro. Mi se pare enorm Din fericire, dupa ce am cautat in fiecare coltisor, am gasit undeva la “etajul de la subsol”, intr-un stand modest cu pereti de sticla, “ORICE TUNSOARE: 10 S$” (adica 5 Euro).

De-aici toate lucrurile au luat o intorsatura fericita. In spatiul acela minuscul de 5 metri latime, 3 adancime, incap 4 scaune de tuns, 4 scaune de stat jos si o cutie multicolora de marimea mea.

Te simti fara sa vrei ca pe o banda de asamblare Intri pe usa, introduci bacnota de 10 S$ in cutie, iese un cartonas colorat, te asezi la coada stil sir indian (indiferent daca vrei sau nu asta, te indruma domnisoarele frizerite pe calea cea buna), apoi pe primul scaunel, apoi al doilea… si apoi esti chemat pe scaunul de tuns.

Imi amintesc de cozile la frizer din Romania. Daca erau trei persoane, asteptam aproximativ o ora pana sa imi vina randul. Si de obicei erau vreo sase. Uram sa merg la frizer din cauza acestui simplu motiv! Aici, datorita celor 4 scaune ce lucreaza in paralel si a eficientei domnisoarelor (care stiu meserie), o data la doua minute un nou client se aseaza pe un scaun de tuns. E…minunat. Deci dupa nici patru minute de asteptat, sunt chemat pe scaunul de tuns si predau cartonasul colorat.

Scaunul este confortabil, din piele, super reglabil, am o oglinda cat casa care se…deschide. In spate se afla un umeras si un loc de depozitat lucrurile si sacosile ca deh, doar esti intr-un mall si ai cumparaturile cu tine. Tanti lucreaza cu super eficienta, intelege imediat ce vreau, alege varianta optima, si in nici 10 minute m-a rezolvat Apoi, supriza! (pentru mine cel putin) Scoate un tub mare de undeva si incepe sa imi aspire capul :)) That’s right, nu trebuie sa fugi instant sub dus cand iesi de la frizer de la podoaba capilara “extra” ratacita printre firele de par ce inca au radacina, podoaba ce iti provoaca tot felul de mancarimi, se aseaza pe haine si pe frunte, toate chestiile alea scarboase.

Ma aspira tanti bine peste tot, eu zic “Thank you!” si plec fericit Da, in Singapore nu se lasa bacsis, saracii oameni nici nu inteleg conceptul, daca le lasi bani in plus incearca sa iti explice ca ai calculat tu gresit si ti-i dau inapoi…

Ce poti dori mai mult?

 

Mirajul Orientului

Azi am luat camera cu mine la scoala (da, e sambata si eu trebuie sa ma duc la scoala). Cu putin tupeu si zambetul pe buze gasesti cel putin trei fete interesante de pozat every single day

Misterul:

Zambetul inocent:

Si cireasa de pe tort:

 

Malaezia, Orase, Formula 1

Weekendul trecut am fost la Formula 1 pe circuitul din Sepang, Malaezia. Este situat la 25 km de capitala Kuala Lumpur.

Dupa acomodarea cu temperatura ridicata, umezeala si diversele necuvantatoare din iarba pe care esti asezat, primul lucru care te izbeste la propriu este zgomotul asurzitor al monoposturilor de Formula 1. Le auzi si cand sunt la kilometru departare, de partea cealalta a circuitului. Iar cand trec la 100 de metri prin fata ta, well… le simti direct in creier Sunetul motoarelor, accidentele spectaculoase, abandonurile, viteza cu care pot lua virajele aceste masini, te tin hipnotizat cele aproape doua ore de cursa. Si cum hipnotismul nu e fara de efecte secundare, dupa cursa… oboseala cronica, dureri de cap, ameteala. Exista intotdeauna alternativa dopurilor de urechi, dar mandria nu m-a lasat sa le port

Kuala Lumpur: for lack of better words, un Bucuresti plin de Zgarie Nori Un oras aproape curat, treceri de pietoni doar pentru decor, soferi grabiti, zone cu localnici suspecti si zone turistice. Multe de vazut, de n-ar fi plouat jumatate de zi… Turnurile Petronas sunt printre cele mai faimoase, urmate apoi de Turnul Radio din Kuala Lumpur.

Vedere din Turnul Radio

Turnul radio: de la 0 metri la 276 de metri in 30 de secunde… Capul parca ti-ar fi strivit de o menghina si trebuie sa inghiti continuu. Privelistea de sus merita insa toti banii. Spre deosebire de Turnurile Petronas unde poti vizita doar pana la pasarela ce le leaga (aproximativ 80 metri), aici ajungi aproape la acelasi nivel cu varful turnurilor, si privelistea este mult mai breath-taking

Gemenele Petronas noaptea

Al doilea oras vizitat este unul istoric, Melaka, obiectiv turistic important al Malaeziei. A fost sultanat, a fost sub ocupatie olandeza, apoi britanica. Este un oras plin de muzee si temple religioase infatisand mostenirea sa istorica bogata. Multe locuri de vizitat.

Perindandu-ma printre atatea muzee si temple, am ajuns cumva si intr-un mall Nu, nu va ganditi la ceva gen Plaza din Drumul Taberei, think bigger, much bigger. Cam de cinci ori mai mare :> Toate brandurile visate si nevisate reprezentate, luxul absolut in prezentare si iluminare. Inele cu diamant expuse in vitrine O.o Un exemplu de stand de pantofi:

Desigur, Malaezia nu ar fi completa fara plajele ei superbe despre care mi s-au promis cate-n mare si-n stele. Cu prima ocazie cand ajung si pe acolo, voi reveni cu detalii

 

Singapore, cateva cuvinte

Singapore, oras-stat independent, candva membru al federatiei de tari numita Malaezia.

Emblema lui: Merlionul (jumatate leu, jumatate peste, un fel de sirena cu corp de leu)

Un oras foarte bogat, foarte curat, un centru in care culturile se impletesc, un exemplu de toleranta.

Deopotriva vezi la tot pasul europeni, americani, africani, chinezi, indieni, thailandezi, etc cu religiile fiecaruia: crestini, musulmani, budisti, hindusi, etc in acelasi autobuz sau la aceeasi masa inchegand prietenii, relatii, distrandu-se sau invatand impreuna.

Nimeni nu se cearta, nimeni nu ridica vocea, soferii sunt extrem de prudenti fata de pietoni si respecta “to the letter” regulile de circulatie.

Aparent un paradis

Cum s-a ajuns aici? Simplu: oamenii au fost “civilizati cu forta”.

Acum 40 de ani comertul cu opiu era in floare in aceasta parte a lumii, astazi a disparut aproape complet. Acest lucru a fost posibil datorita unor legi “draconice” care au fost aplicate fara discriminare. Legi de genul:

- oricine este gasit detinand 15 g cocaina sau mai mult este automat condamnat la pedeapsa cu moartea

- daca un pieton este lovit de o masina, indiferent de modul in care s-a produs accidentul, soferul este automat cel vinovat

- guma de mestecat si jocurile de noroc sunt strict interzise

Va amuza? It’s for real! Au interzis guma de mestecat pentru ca ii costa prea mult sa o curete de pe jos… Comercializarea ei este strict interzisa si in magazine nu gasesti asa ceva.

Alte chestii interesante:

- guvernul a calculat ca optim Singapore trebuie sa aiba 20.000 de autoturisme pe sosele, si modifica taxa de inmatriculare in functie de cate masini sunt pe strada la un moment dat (prea multe masini, tripleaza taxa si lumea nu mai cumpara, prea putine, o fac foarte mica).

- o masina care in Europa ar costa 20.000 euro aici costa 40.000-50.000 euro. Si daca masina are mai mult de 10 ani, taxele sunt atat de mari incat e mai avantajos sa-ti cumperi una noua.

Rezultatul: peste tot masini noi. La fiecare intersectie vezi: 2-3 Honda Civic, un Mazda RX-8, cate un BMW M3 sau seria 7, Mercedes-uri ultimul tip, “a car lover’s paradise” ce sa mai… Dealerii de autoturisme vand masinile gata tunate (spoilere fata, spate si laterale modificate, eleron, jenti cromate, etc), asa ca una din trei masini este modificata in genul asta, si una din cinci masini de pe strada are capota din fibra de carbon, neoane dedesubt, the works.

Nu e un eveniment neobisnuit sa vezi chiar cate un Lamborghini pe sosea